De ce mi-am (re)creat un blog?
Prima incercare a mea de a-mi face un blog s-a produs prin 2008, prin septembrie si a venit pe fondul unei plictiseli covarsitoare. Am avut-cred- acolo 3 postari (oau!). Daca de postari nu duceam lipsa
[:-)] nu aveam insa cititori. Asta, nu pentru ca as duce lipsa de talent sau admiratori, ci pentru ca eu nu popularizasem blogul in niciun fel.
De-acum, lucrurile vor sta altfel. Probabil, ca voi face acest blog putin mai cunoscut.
De ce am dat curs ideii de un nou blog? Astazi nu m-am simtit prea bine: sfarsitul vacantei, existenta unei insomnii mi-au creat o stare proasta. Si peste toate aceste lucruri, esecul de a o prinde la telefon pe una dintre cele mai bune prietene si "trantitul in nas" (daca se poate spune asa) pe mess al unui sign out al unei alte prietene m-au cam intristat. Si nu, nu sunt o persoana rea. Prima prietena este extrem de ocupata, iar a doua nu stiu. Are niste probleme personale.
Si totusi, de ce un blog?
Nu sunt prea coerenta acum, dar raman la aspectele care ma calauzisera si acum un an si ceva sa-mi fac blog: dorinta de a scrie, absenta scrisului din viata mea si poate, propaganda pentru o lume mai buna. Citez din 19 septembrie 2008: ,,In fiecare zi urmez aceeasi rutina. Umblu dupa ceva dar nu stiu nici eu dupa ce. Imi lipsesc multe: scoala, scrisul, cantatul. Vad numai fete triste si plictisite peste tot, inclusiv in oglinda. Cred ca fiecare om e dator lui sa schimbe ceva in viata lui, sa nu mai fie mohorat, trist, plictisit, fraier, ci sa fie activ, vesel, inteligent, informat. Vreau sa ma simt iar ocupata iar scrisul cred ca e unelata perfecta. Cu riscul de a fi penibila scriu. Chiar daca pentru mine. Acest blog este o cale de a impartasi si altora ceea ce cred eu despre viata, lume si oameni. Abia astept."
Voi reveni.
Numai bine,
Olivia.
P.S.: Deocamdata nu am spus nimanui ceva despre blog. :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu